Eu si lumea mea

Mi-a placut asa de mult postarea Gabrielei ca am cazut pe ganduri si nu am putut sa nu ma intreb cum ar arata lumea mea, cat de diferita de realitate ar fi, cat de imposibil? Si sunt si tare curioasa cum ar fi in lumea Costinei si a Ioanei.

 In lumea mea nimeni nu judeca pe nimeni. Toti se accepta asa cum sunt. Nimeni nu se uita lung la tine daca ai o pereche de pantaloni inflorati in toiul iernii si mirosi a vara. Si in lumea mea, cand oamenii nu le pot spune altora lucruri frumoase, zambesc si tac. Nu sunt rautaciosi. Si simt cand cineva are nevoie de ajutor, de un sfat, de un umar sau de un zambet. Nimic nu e sfidator, perfid sau ipocrit. Oamenii nu sunt capabili sa spuna decat ceea ce gandesc, iar atunci cand iti iubesti aproapele nu ai putea spune nimic care sa-l raneasca.

Nimeni nu are asteptari. Fiecare isi vede de treaba lui si e recunoscator pentru ceea ce primeste, pentru ceea ce i se intampla. Oamenii sunt mai usor de surprins si stiu sa se bucure de zambete, de flori, de vreme buna, de bunatate, de viata. Nimeni nu pune presiuni asupra nimanui.

In lumea mea oamenii zambesc. Isi impart zambete unii altora si nu mai au timp sa se ingrijoreze. Toti avem probleme, toti suntem stresati si daca nu suntem, ne facem! Si unde ajungem? Tot acolo. Doar ca poti ajunge din punctul A in punctul B epuizat de atata stres si griji sau poti ajunge linistit cand lasi lucrurile sa se intample. E greu sa accepti ca nu totul depinde de tine si ca sunt un milion de posibilitati si un milion de scenarii si cele mai neasteptate lucruri se pot intampla in cele mai neasteptate momente. Dar cand incetezi sa mai fii control freak, cand accepti ca nu totul depinde de tine si ca soarta, la fel ca si oamenii din jurul tau, trebuie pur si simplu acceptata, devii atat de usor incat zbori! Nu mai ai grijile alea mari si grele pe umeri. Tu ai facut tot ce depindea de tine. E randul lucrului sa se intample. E ca atunci cand pui o paine la cuptor. Aduni ingredientele, le masori, le cantaresti, pui umarul la treaba, framanti, lasi la crescut apoi bagi la cuptor. Daca ai facut tot ce a depins de tine si ai folosit cantitatile corespunzatoare, va iesi o paine pufoasa si parfumata cum n-a mai fost.

In lumea mea, am un job care nu ma streseaza si unde pot sa fac toate lucrurile care imi plac: sa fiu creativa, strategica, comunicativa si eficienta. Suntem cu totii prieteni si stim ce avem de facut fara sa vorbim prea mult. Nu-si da nimeni ochii peste cap si incercam, multul sau putinul timp petrecut la birou sa il facem sa conteze. Ne comunicam doar concluziile si ne intelegem dintr-o privire. Si nimeni nu sta peste program la birou pentru ca exista viata dupa job. Mergem la teatru, ne plimbam prin parc, mergem la concerte de jazz sau bem vin din pahare de cristal pe iarba in parc. Suntem zen.

In lumea mea miroase frumos, a proaspat, a primavara, a Issey Miyake si a flori de cires. Nu se da nimeni cu parfum ca sa ascunda ca nu a facut dus, nu mai foloseste nimeni parfum greu de trandafiri si nimeni nu lasa dara in urma lui de te faci alb-galben-verde-albastru la fata si ti se intoarce stomacul pe dos. In lumea mea oamenii miros discret si atunci cand faci cunostinta cu ei simti vag un accent de parfum care se impleteste atat de bine cu personalitatea lor incat cu greu il distingi. In lumea mea, eu miros a flori de cires sau de nicotiana, iar El miroase subtil a piper rosu, ambra si mosc.

Suntem noi doi si restul lumii. Impartim totul si visam impreuna. Suntem cei mai buni prieteni inainte de orice si facem echipa buna impreuna. Si ne iubim ca nebunii, cu artificii si fluturi in stomac si tot arsenalul. In lumea mea tu stii deja ca am niste gusturi eclectice si muzica pe care o ascult depinde de starea pe care o am. Cand iti gatesc, ascult Ellie Goulding, cand ma trezesc  David Guetta & Sia, iar cand pictez am nevoie de Fazil Say sau Yanni sau Imany care, pe cat de diferiti, pe atat de tare ma rascolesc si ma rasucesc. Si daca ma supar, trebuie sa se enerveze altcineva in locul meu. Cum ar fi baietii de la Iron Maiden sau Papa Roach sau Metallica. In lumea mea stiu deja ca nu-ti place chimenul in exces si ca daca e campionat de snooker pot sa ma apuc linistita de crosetat.

Nu totul e roz mereu. Ne mai si certam. Dar dupa cateva minute de tipete si cuvinte grele izbucnim in ras. Cum sa spunem noi asa ceva? Iubirea nu vorbeste urat. Iar comunicarea nu poate fi altfel decat eficienta. Scurt si la obiect, fara drame, fara exagerari. Doar metafore sau comparatii utilizate just to make a point.

Nu esti niciodata singur, dar ai intimitate atunci cand ai nevoie. Poti fi autist in coltul tau de camera pentru ca cineva care te iubeste iti da spatiul si linistea de care ai nevoie.

In lumea mea ma iubesti si tu. E pace si e bine.