The Nice-Guy Myth

Un individ din LA posta prin 2007 un articol in care ne explica noua fetelor/femeilor ce s-a intamplat cu "the nice guy". E drept ca a ajuns la mine cam tarziu acest articol, insa tin eu neaparat sa-i raspund.
"The nice guy" despre care vorbeste acest individ este prietenul nostru foarte bun, pierdut in the middle of the friend-zone, si care aparent e tot ceea ce ne dorim noi doar ca noi nu vedem si ne lasam inima si sufletul calcate in picioare de diversi douche-bags si apoi plangem pe umarul prietenului platonic.

The deal is like this, my friend:
1. Nimeni nu e obligat sa-mi fie prieten si sa-mi asculte dramele si sa ma consoleze. Aparent sunt destul de funny in restul timpului incat compenseaza. Daca am fost pusa vreodata intr-o situatie similara (having a platonic male friend), situatia s-a solutionat cu..ghici?! comunicare! And now we are wing-man&wing-woman.

2. Ca barbat, nu te poti plange ca o femeie nu apreciaza ca o asculti si o consolezi si iti pui si tu masti de argila cu felii de castraveti pe ochi. Asta fac DOAR femeile. Ca barbat, trebuie sa inspiri putere si protectie. O femeie trebuie sa se simta in siguranta cu un barbat. In alta ordine de idei, barbatii au mintea setata in 90% din cazuri sa ofere solutii. Daca o femeie vrea atentie si incepe sa se victimizeze in fata unui barbat, el o sa-i explice logic si rational ca ea a procedat gresit si va gasi solutii la problemele identificate. Dar femeia nu vrea decat atentie. Pentru asta exista alte femei, care ofera compasiune. Prin urmare, daca ai contact o perioada indelungata cu un astfel de specimen usor efeminat, ca femeie o sa-ti gasesti consolarea in bratele unui asa-numit "marlan", genul acela de barbat dintr-o bucata cu un comportament ce variaza intre cel al unui fotbalist pe teren si al unui sofer de tir, dar care, culmea, exprima si manifesta masculinitate prin toti porii. Nu te poti plange ca m-am dus cu el, pentru ca trecerea de la o extrema la alta se justifica prin echilibrul ulterior.
3. Any guy could be the nice guy, daca stii cum sa-l alegi. De fapt, nici nu prea conteaza cum il alegi, dar daca ajungeti sa va cunoasteti limitele, sa stiti cum sa va tratati reciproc, respectful and caring, orice player poate fi imblanzit. Asa ca, draga tipule din LA, nu imi explica mie cum mi-am pierdut eu sansa la fericire si la "nice-guys". Cand femeile sunt dupa o despartire, suparate, deprimate, planse si nemancate si se intreaba retoric "Unde au disparut toti tipii ok?!", nu se refera la "materia prima" ci la optimismul lor, la capacitatea lor de a vedea ce e bun intr-un barbat, capacitate care evident dispare in urma unei despartiri, dar care, Slava Domnului!!!, este regenerabila. Nice guys do exist!

The art of being thankful

Cred ca a fi recunoscator e un soi de arta, pentru ca valoreaza tare mult si e si rara. Si unica, bineinteles, in functie de "creator". Problema cu multi dintre noi e ca uitam sa mai fim recunoscatori si ni se pare ca ni se cuvine tot ce avem sau primim. Nu mai suntem recunoscatori, suntem mandri.
Uneori, ma scoate din sarite iarna pentru ca imi da stari dubioase de pseudo melancolii si depresii, asezonate cu dileme existentiale. Si putinii oameni din viata mea au gasit mereu un cuvant bun sa-mi spuna, dar stii cum e...pana nu esti in regula cu tine, nu se prinde nimic. Am auzit de cateva zeci de ori ca o sa-mi fac prietenii noi si ca asa e la inceput blah blah blah. Dar am preferat sa ma inchid in cochilia mea si sa ma plang si sa ma victimizez, ca doar asta face o muiere care vrea atentie..


Cei care ma stiu de ceva vreme, stiu ca sunt nebuna, in a very creative and enjoyable way. Mereu imi veneau idei noi, mereu vroiam sa fac ceva, sa plec undeva, sa inventez ceva... dar s-a pierdut undeva pe drum spiritul asta visator.
Si daca eram eu cea care tragea de toti sa faca ceva cu viata lor si sa mergem sa vedem si sa salvam lumea de carii, de ceva timp tot stau ca o lehuza si astept sa se intample ceva.
Sa zboare vreun porc sau sa vina vreun unicorn sa ma duca la plimbare in lume.

Statul nu e productiv. Si nici a-ti face planuri de viitor fara sa te gandesti si sa te bucuri de prezent nu-i o treaba. Asa ca, pasul 1: time to be grateful.
Costina, you're on my thankful list.
Pentru ca tragi de mine
Pentru ca imi amintesti cat de mult inseamna dezvoltarea personala
Pentru ca nu ma lasi sa lenevesc si vii mereu cu provocari
Pentru ca dupa atata seriozitate, ma scoti la bumti bumti vinerea
Pentru ca ma suporti duminica la karaoke
Pentru ca ma lasi sa ma culc devreme si nu razi de mine
Pentru ca imi asculti povestile telenovelistice si te amuzi, dar niciodata nu te plangi oricat de stupide ar fi

Cand/Daca voi avea o cariera de succes intr-unul din domeniile care ma pasioneaza acum, sa stiti ca e datorita Costinei. Altfel, probabil, m-as mediocriza.

Pitipoanca virgina si cinstita/ Attention Whore

Inainte sa ma apuc sa scriu acest post ma intrebam daca n-oi fi si eu attention whore atata timp cat scriu despre ceva si apoi cersesc atentie pe facebook. Dar, la urma urmei, cred ca toti suntem attention whores intr-o mai mica sau mai mare masura. Si cum am stabilit aseara ca marimea conteaza...daca esti attention whore intr-o mica masura, nu se pune.
Am avut astazi doua muze masculine ( si sper sa nu va efeminez prin termenul de "muza") care m-au facut sa scriu despre asta si despre "fenomenul pitipoancelor virgine si cinstite". Ei bine, aceste pitipoance despre care vrea Bogdan sa scriu eu, se manifesta de multe ori ca attention whores.

Cu siguranta le-ati vazut prin mall-uri cu fata lipita de o vitrina a unui magazin de bijuterii scumpe. Stau in aceasta pozitie timp de cateva minute bune, asta ca sa fie sigure ca "iubi" a "percutat" ce isi doresc ele. In magazinele cu haine, le puteti recunoaste pentru ca ele tin in mana in umeras cu o carpa atarnata la care se uita si pe care o adulmeca pofticios pret de cateva minute, apoi intra in contact cu ea la cabina de proba (asta dureaza estimativ cam 20 de minute, timp in care masculul trebuie sa tina poseta, telefonul, esarfa, paltonul) si apoi se admira in jur de 15 pana la 30 de minute in oglinda cerand nu doar sfatul lui "iubi" ci si al asistentilor din magazin (sau cum s-or numi ei in romana...de obicei ii numesc sclavi, dar astazi fac o exceptie) sau al altor "pitipoance virgine si cinstite". In ceea ce priveste aspectul lor, e ca la mica publicitate: "aspect fizic placut", insa analizat in profunzime aduce putin din stilul Kardashian, mai ales in ceea ce priveste pronuntia cuvintelor (pe un ton alintat, vocale luuuuungiiiteeeee, etc).
Ele se poarta de cele mai multe ori ca micutul Tinkerbell al lui Paris Hilton (n.a. acel mic chiwawa din poseta lui Paris Hilton), par dragute si neajutorate si in cautare de afectiune, dar atentie domnilor! It's a trap! Pentru ca in momentul in care oricine altcineva in afara de BFF, BFFL, MCSJHG incearca sa le abordeze, fata lor de "virgine cinstite" va mima o greata si isi vor intra in rolul de "hard to get".

Daca nu sunt cu "iubi" (fie pentru ca s-au "plicti"', fie pentru ca nu poseda unul, ele fiind prea "bune"), sunt de gasit in "turma", cate 3-4, maxim 5. La prima impresie, ca mascul, ai putea crede ca Raiul e masa de vis-a-vis la care tocmai s-au asezat ele si si-au comandat apa plata/suc naturell si se hlizesc aratandu-si chestii pe i-phoanele din dotare. Insa, again, it's a trap. E asa numitul "cheerleader effect", care se intalneste nu doar la ele ci la orice grup de femei. La pachet, par de vis. Luate fiecare in parte, e usor sa le gasesti cel putin 5 defecte. Ele si iarna sunt pe val, deci le puteti intalni pretutindeni. Despre metode de abordare si posibile subiecte de discutat cu ele, intr-o postare viitoare si doar la cerere.

Marimea conteaza

De unde vin eu, pe langa faptul ca se cam bea vodka in loc de apa, barbatii sunt frumosi. Zvelti, domle, inalti.  Dar cine a avut ochi pentru ei?! Mi-a trebuit mie independenta la capitala!

Capitala, mon cherul meu, mi-a servit niste exemplare scunde, strambe si de culoare usor ciocolatie, unele. Bag de seama ca e tare important relieful. Daca in zona mea de munti si dealuri, masculii sunt inalti ca bradu', aici sunt doar ca gardu'. O fi de la campie. Sa ma fereasca Louboutin sa ma mai cocoț si pe niste tocuri, ca deja imi pot servi linistita orice masa alaturi de ei, firimiturile nu vor ajunge in veci pe jos. 

Nu vreau sa ma intelegeti gresit, nu discriminez pe nimeni. Imi spun si eu of-ul, of course.

Am incercat candva sa trec peste acest aspect, al inaltimii, mai ales cand o buna prietena incerca sa imi explice, aducandu-mi argumentul suprem, ca "la orizontala nici nu conteaza!". Dar cine sa mai ajunga la orizontala cand un specimen mai mic de statura imi spune ca am genunchii "nașpa". Well, ochii mei sunt caprui-verzui si sunt frumosi, dar erau prea sus. Genunchii insa... 

In scurt timp il voi intelege pe Guliver, asta daca nu cumva se hotaraste Mercur sa nu mai fie retrograd, iar luna neagra isi baga mintile in cap si iese din casa a9a a iubirii si isi vede de treaba prin Rac sau Balanta si ma lasa si pe mine in pace.

Blackjack leapșa

Îmi plac provocările. Costina cred că știe asta și m-a provocat la un pomelnic de 21 de cuvinte pentru 2012, cele mai importante de altfel.
And here it goes....

Familie
Emoții
Maturizare
Fluturi
Emoție
Sentimente
Entuziasm
Dezamăgire
Cunoaștere
Carieră
Suflet
Nou
Casă
Acasă
Tren
Prieteni
Vin (alb demisec)
Muzică
Sex
Zen
Planuri

Și cu ocazia asta voi mulțumi și tuturor celor care
1. mi-au suportat:
- mofturile
- depresiile
- glumele proaste
- vocea
- poveștile fără sfârșit despre...ghici?! despre mine, evident.
- egoismul
- etapele de victimizare
- restul chestiilor deranjante pe care le-am făcut și probabil le voi face în continuare pentru că (încă) nu sunt conștientă de ele
2. mi-au oferit:
- un umăr să plâng
- o îmbrățișare
- o vorbă bună
- speranță
- vise
- amintiri frumoase
- încurajări
- șuturi în fund
- și restul chestiilor care nu se spun pe blog

Un 2013 șmecher vă doresc, să îl trăiți din plin!

Vă pupă Ida.