Eat, pray, love şi sfârşitul lumii

Obişnuiam să iubesc Crăciunul şi sărbătorile, în general. Anul asta chiar nu mi-a plăcut deloc. O fi din cauza faptului că am crescut şi am aflat că Moş Crăciun nu există sau pentru că familia mea nu mai numără la fel de mulţi de membri sau pentru că în această perioadă a anului pare a fi invazia kitschului. Sau poate din cauza mult mediatizatei apocalipse care a întârziat să apară.
De mai bine de o săptămână, de când am ajuns acasă, n-am putut să nu observ că tendinţa pentru aceste sărbători este eat, pray, love.


Eat  - sarmale, produse home made de porc, tot felul de salate, tot felul de mâncăruri pe care nu le mancăm în timpul anului pentru că fac parte din meniul special de Crăciun (niciodată nu am înţeles de ce).




Pray - brusc şi deodată, cu ocazia Crăciunului, toţi sunt credincioşi. în noaptea de Crăciun nu mergem în club, luăm gaşca şi mergem la biserică, eventual dăm şi check in; până şi babele fac o mică pauza din bârfă. Să nu uităm de mesajele cu "fie ca", urmate invariabil de "lumina/sărbătorile/fericirea/îngerii/sfinţii...". Chiar avem nevoie de 2-3 zile pe an în care să ne prefacem că suntem mai buni şi mai credincioşi când putem exersa tot anul? Chiar nu putem fi drăguţi unii cu alţii decât dacă avem un copac împodobit în sufragerie? 


Love - şi cum sărbătorile sunt pline de iubire, în cazul unora, şi de patetism, în cazul altora, mulţi dintre cei pe care Craciunul i-a surprins singuri au cunoscut disperarea. În unele cazuri se manifestă ca o angoasă în cluburi, baruri, cafenele. Cu siguranţă i-aţi văzut pe cei care scanează tot, plini de interes, în speranţa că cineva le va asculta ruga de a nu fi singuri de sărbători. În alte cazuri, avem de-a face cu o disperare care îşi găseşte consolarea în vapori de băuturi spirtoase. Alţii, îşi amintesc că totuşi ar fi cineva care are potenţial şi atunci începe aşa numita "coşmăreala" telefoanelor (pisi, dacă nu îţi răspund la invitaţii e pentru că sunt reclamele mele preferate la tv). Şi în alte cazuri avem de-a face cu un alt fel de disperare, a celor sătui de 1. sarmale 2. urări patetice 3. falsitate 4. patetism 5. rosu, verde şi auriu 6. mesaje disperate 7.toate cele de mai sus.

Îmi pare rău că am fost eu Grinch anul ăsta, dar promit să mă revanşez anul care vine. Adică voi face cadouri fără o ocazie specială, voi face sarmale şi cârnaţi şi salată boeuf şi cozonaci în iunie, şi voi merge la biserică chiar dacă nu e sărbătoare şi chiar dacă nu e duminică. Şi cred că ar trebui să mă apuc să îmi fac lista de rezoluţii pentru 2013 :)