Nu mi-a placut niciodata sa ma vaicaresc, sa ma plang, sa ma victimizez, sa ma transform intr-o drama queen. Nu mi-a placut sa-i impovarez pe altii cu problemele mele pe principiul ca ei nu au nicio vina si oricum lumea din jurul meu e obisnuita sa ma vada happy-happy, joy-joy. Dar am avut mare noroc sa dau peste niste oameni care nu erau impovarati de tristetea mea, ci chiar ei aveau nevoie sa ofere un zambet si o imbratisare, o plimbare pe stradute inguste cu case vechi, o vizita la galerii de arta. Si le-am fost mai mult decat recunoscatoare. Pentru ca m-au ajutat sa ma gandesc la altceva, pentru ca m-au dus la frumos, pentru ca nu m-au lasat sa ma inchid in carapacea mea.
La inceput parca mi-a parut rau. Simteam nevoia sa fiu singura. Eu cu mine. In autismul meu, sa stau si sa pictez toata noaptea. Apoi sa merg la birou si sa ma scobesc de alta creativitate. Dar eram mult prea obosita ca sa mai refuz si oricum nu era ca si cum aveam ceva de pierdut.
My artsy girl - Ne-am cunoscut de revelion prin intermediul unor prieteni comuni. Ne-am dat seama ca avem multe multe in comun, dar pana de curand nu reusisem sa ne vedem. Ei... asa a fost sa fie. A aparut cand am avut nevoie mai mult si a stiut exact ce sa faca. Nu ce vroiam eu. Ce aveam nevoie. Mi-a aratat stradute cu casute, m-a dus la galerii de arta, la teatru. M-a lasat sa visez in legea si mi-a zambit cu atata intelegere cat rar gasesti. Cu ea am reusit sa rad dupa mult timp. Am stat la povesti, la ceaiuri, la concerte de jazz. Parca se oprea timpul in loc si eram in alta lume, in care nu mai conta nici ce-a fost, nici ce va fi, conta minutul ala si muzica si ploaia.
My imba friend - Cine ar fi crezut ca dupa multe luni de zile o sa incepem sa vorbim asa din senin si sa ne dam seama dupa 4 ore de vorbit la telefon ca tot nu am terminat de povestit tot. Niciodata distanta nu mi s-a parut si mare si inexistenta in acelasi timp asa cum a fost cu tine. Si el m-a facut sa rad. Si mi-am amintit cum a cautat el la vreo 3 hypermarketuri gaufre si sirop de ciocolata doar pentru ca am mormait eu prin somn ca mi-ar fi pofta. Si cum ne certam din orice doar pentru ca eu imi simteam spatiul invadat. Si cum am baut noi vin rosu la etajul 13 de ziua mea. Si dupa mult mult timp, nu ne mai saturam sa vorbim si sa radem si sa facem "schimb-de-stiu-cum" (share de know-how) pe diverse teme de mkt sau PR sau branding. Multumesc!
My hugzie-bugzy - Ea stie mereu cand am nevoie de un hug mic. Si chiar daca nu am nevoie vine la mine cu o moaca mai mult decat adorabila pe care chiar nu am cum sa o fugaresc. Si de cele mai multe ori se intampla exact atunci cand am cea mai multa treaba, cu 5 minute inainte de deadline cand se aglomereaza toate, in momentele alea in care suna telefonul si se umple inbox-ul instant. Atunci ea vine nonsalanta si ma intreaba "Ce faci? Ai treaba?" Simt cum mi se urca sangele la cap si imi vine sa-i spun vreo doua de bine. Dar nu am cum. E prea simpatica. Si e reminderul meu propriu si personal ca trebuie sa ma opresc din cand in cand, sa trag aer in piept, si sa take things slow.
The kid - Asta e mai special. E atat de enervant incat e irezistibil. L-as fi batut de atat de multe ori, dar nu am cum. Cu el fac tampenii. Cu el ma cert. Fac mofturi. Am fasoane. Si mancam inghe' de la Mc. Si facem vrum-vrum de la romana in victoriei in 10 secunde pe motor. Thanks, kid!
My mentor-ish: Aici treaba e si mai speciala. E genul de persoana cu care pot vorbi orice si stiu ca ma intelege. Si culmea e ca a mai si trecut prin exact acelasi lucru. Si cand nu vrem sa ne mai socam de lumea care ne inconjoara, de non-valorile care sunt peste tot, de noile trenduri in ii, de noile fatuci care devin consilieri de imagini dupa un pseudo-curs la Dales, ne refugiem in niste prajituri pe care le devoram in 3 minute si sunt cele mai dulci 3 minute. E persoana ca imi da sigurata ca nu e nimic in neregula cu mine, ci doar ca pentru noi conteaza alte lucruri decat pentru restul lumii.
Mi-au schimbat tare mult ultimele 3 saptamani. And I am grateful for that.
Si eu iti multumesc mult de tot, pentru clipa asta, de fata, in care zambesc din toti rarunchii mei catre tine si catre intregul Univers, copilutz regal drag si scump! Aveam nevoie maxima de ce ai zis tu aici ;).
RăspundețiȘtergere