cu si despre Dor..

Am ajuns la concluzia ca sunt mai multe feluri de dor.

Dorul vesel apare atunci cand dezbati diferite subiecte si o anumita persoana sau o intamplare draguta iti vine in minte, exact ca un pop-up banner, doar ca deloc enervant. Si iti vine sa razi cand iti amintesti cate tampenii ai facut cu sau pentru persoana respectiva si te amuzi grozav si nici nu poti duce povestea la capat de atata ras. Si nici nu intelegi de ce omul de langa tine are un zambet vag pe fata. E greu pentru el sa inteleaga pentru simplul fapt ca nu a fost acolo.

Dorul vesel e atunci cand te bucuri ca ai fost in preajma persoanei respective. Te bucuri ca ai indepartat zidul chinezesc dintre voi, ca te-ai deschis ca o usa cu senzor cand ti-a zambit. Te bucuri ca a contribuit semnificativ la colectia ta de amintiri.

Dorul trist e ruda cu melancolia si putin cu egoismul. E ca atunci cand ti-e pofta de vara iarna. Si toata colectia aia semnificativa de amintiri nu te face decat sa fii mai amarat pentru ca, odata demult, aveai ceva si acum nu mai e. Si cum sa iti foloseasca amintirile cand ai nevoie de o imbratisare si cuvinte dulci?! Si apoi apar niscaiva regrete, ca nu ai facut mai mult, ca nu ai facut altfel, ca ai tacut cand ai fi putut sa zici ceva, ca ai zis ceva cand trebuia sa taci... Incep sa apara scenarii cu „dar daca...”

Apoi mai e dorul anticipativ. E atunci cand deja ti-e dor de ceva ce nu s-a intamplat inca. Dorul asta se naste din speranta si din vise, si e tare simpatic. E mai nebun si nu ii pasa de prea multe. El are lumea lui unde isi face de cap. Si iti da o stare de euforie, de nerabdare si parca inima ti-e beata.

Dar oricare dintre doruri te incearca, e bine. E bine pentru ca inseamna ca simti ceva si daca simti ceva inseamna ca esti cat se poate de viu si ca inima aia chiar foloseste la ceva.